Prima mea întâlnire cu România a avut loc prin anul 1997. S-a întâmplat în timpul unei călătorii pe care am făcut-o cu tatăl și fratele în Ungaria, când am vrut să trecem granița în România pentru o zi. Aveam 19 ani atunci.
În acea zi am făcut cunoștință cu blocurile murdare, gri, cu oameni (bătrâni) care își ofereau marfa pe marginea drumului, cu drumurile proaste, mașinile vechi și străzile năruite. Am văzut locuri în care nu voiam să trăiesc și, luate în ansamblu, mi-au lăsat o impresie extrem de depresivă.
După acea zi m-am întors mai târziu și am petrecut în diferite rânduri vacanțe cu prieteni și astfel am făcut cunoștință cu diverși oameni, atât olandezi, cât și localnici. Am făcut cunoștință cu oameni din sud (Oltenia) și din nord-vest (Bihor). Oameni din Țările de Jos care m-au implicat în proiecte pe care le derulau pentru a sprijini în orice fel populația locală. Mi-a plăcut foarte mult să mă alătur lor și astfel am vizitat mai multe locuri, dar nu mi-a venit gândul să locuiesc în România.
In anul 2008-2009 am fost timp de trei luni in Bihor și am stat la oameni pe care i-am cunoscut în anii anteriori. Când m-am întors în Olanda după cele 3 luni, mi-am dat seama că România devenise mai mult decât o țară de vacanță în sine: a devenit un fel de a doua casă și în drum spre casă m-am întrebat dacă merg spre casă sau dacă plec de acasă.
În primăvara lui 2009, am fost stimulat la o conferință și provocat să merg în Blocul de Est pentru a realiza o informare. Din păcate, nu a funcționat proiectul cu organizația în cauză, dar în vară am organizat o informare împreună cu o serie de oameni în Bihor și astfel am petrecut o săptămână specială și am fost din nou atins de nevoia și lipsurile oamenilor. Am decis că doream să am o asemenea activitate în fiecare an și am decis să revin anual.
Din păcate, nu a mers așa, dar în 2010 am avut o întâlnire specială care mi s-a părut inițial o „coincidență”. Această întâlnire, cu oameni din Olanda și România, a fost seara în care am simțit că Dumnezeu îmi vorbește să fac „ceva” pentru România. Pentru mine, acest lucru se potrivea în mod clar cu drumul pe care îl parcursesem deja în raportul cu această țară și cu experiențele pe care le avusesem de-a lungul anilor în relația cu Dumnezeu și cu diverse persoane din jurul meu. Așa că am luat-o ca pe o chemare să fac ceva pentru România.
Aceasta a dus la plecarea mea în România în august 2012.
You must be logged in to post a comment.